Introducere:Implantarea unei sonde de alimentare cu gastrostomie endoscopică percutanată (PEG) sau jejunostomie endoscopică percutanată (PEJ) poate avea o influență substanțială asupra calității vieții celor care se luptă să mănânce din cauza problemelor medicale. Pentru unii care nu pot înghiți suficientă mâncare, aceste tuburi sunt salvatoare.
Pentru ce sunt indicațiiCUIERși plasarea tubului PEJ?
Tuburile PEG și PEJ sunt recomandate persoanelor care au dificultăți la înghițire sau nu își pot satisface nevoile nutriționale pe cale orală din cauza diferitelor afecțiuni medicale. Unele indicații comune includ:
1. Disfagia (dificultate la înghițire) cauzată de afecțiuni neurologice precum accidentul vascular cerebral sau boala Parkinson.
2. Cancerele capului și gâtului sau intervenții chirurgicale care afectează capacitatea de a mesteca și de a înghiți.
3. Tulburări gastrointestinale severe precum gastropareza sau sindroamele de malabsorbție.
4. Îngrijiri paliative pentru pacienții cu boli avansate care nu pot mânca pe cale orală.
Ce este pregătirea procedurii?
Pentru a garanta siguranța și eficacitatea, pacienții trec printr-un proces cuprinzător de pregătire înainte de procedura de instalare a tubului PEG sau PEJ. De obicei, există numeroși pași implicați în această pregătire:
* Întâlnire cu un dietetician instruit: un dietetician instruit evaluează nevoile alimentare ale pacientului, starea nutrițională și strategia pentru hrănirea cu tub. Ele oferă instrucțiuni despre controlul hrănirii, alegerea formulei și procedurile de hrănire cu tub.
* Revizuirea medicamentelor: Pacienții care iau anumite medicamente, în special cele care modifică coagularea sângelui sau nivelul zahărului din sânge, pot fi nevoiți să-și modifice doza sau să înceteze temporar să le ia. Este esențial să respectați ghidurile de gestionare a medicamentelor date de echipa medicală.
* Autorizație pentru situații particulare: Pentru a garanta siguranța, pacienții care au anumite dispozitive medicale, cum ar fi defibrilatoarele-cardiovertitoare implantabile automate (AICD), trebuie să obțină autorizație de la cardiolog înainte de operație.
* Planuri de transport și sprijin din partea îngrijitorilor: Pacienții trebuie să facă planuri pentru ca un îngrijitor responsabil să meargă cu ei la procedură și să ajute ulterior. Cel mai bine este să aranjați transportul în avans.
Care sunt detaliile procedurii?
Amplasarea unuiCUIERsau tubul PEJ este efectuat de un gastroenterolog sau endoscopist intervențional folosind ghidaj endoscopic. Iată la ce se pot aștepta pacienții în timpul procedurii:
A. Administrarea anesteziei: Pacienții primesc sedare sau anestezie generală pentru a asigura confortul și a minimiza disconfortul în timpul procedurii. Anestezia este de obicei administrată printr-o linie intravenoasă (IV).
b. Inserție endoscopică: Gastroenterologul introduce un endoscop (un tub flexibil cu o cameră) prin gură și în stomac (pentru PEG) sau intestinul subțire (pentru PEJ). Endoscopul permite vizualizarea organelor interne și plasarea precisă a tubului de alimentare.
c. Incizie și plasarea tubului: Odată ce endoscopul este în poziție, se face o mică incizie pe peretele abdominal la locul desemnat. Gastroenterologul introduce tubul PEG sau PEJ prin incizie și în stomac sau jejun.
d. Asigurarea tubului: După plasare, porțiunea externă a tubului este fixată de peretele abdominal folosind o bară de protecție sau un dispozitiv de reținere pentru a preveni deplasarea.
e. Confirmare și testare: Amplasarea corectă a tubului este confirmată folosind tehnici imagistice precum fluoroscopia sau radiografiile abdominale. De asemenea, pot fi efectuate teste funcționale pentru a asigura drenajul și funcționarea corespunzătoare a tubului.
Ce este îngrijirea post-procedurală?
Ca urmare aCUIERsau plasarea tubului PEJ, pacienții primesc îngrijire cuprinzătoare și instrucțiuni pentru a promova vindecarea și hrănirea cu tub cu succes. Componentele cheie ale îngrijirii post-procedurale includ:
1. Monitorizarea recuperării: Pacienții sunt monitorizați îndeaproape în zona de recuperare pentru a evalua semnele vitale, nivelul durerii și orice complicații imediate după procedură.
2. Educație și formare: O asistentă medicală în nutriție sau un furnizor de asistență medicală oferă educație și formare extinsă cu privire la tehnicile de hrănire cu tub, îngrijirea cu tub și depanarea problemelor comune.
3. Materiale de îngrijire la domiciliu: Tifon, bandă, agenți de curățare, aparate de hrănire și alte articole necesare pentru îngrijirea tubului sunt oferite pacienților. Există linii directoare cuprinzătoare despre cum să schimbați hainele și să mențineți o igienă bună.
4. Suport nutrițional: Pentru a crea regimuri de hrănire personalizate, pentru a alege cele mai bune formule enterale și pentru a fi cu ochii pe aportul și toleranța nutrițională, un dietetician licențiat lucrează îndeaproape cu pacienții.
5. Îngrijire ulterioară: Pentru a monitoriza funcția tubului, pentru a evalua starea nutrițională și pentru a aborda orice preocupări sau probleme, pacienții fac sesiuni de urmărire cu echipa lor de asistență medicală.
